Idei de baza ale sistemului normativ


 

Întregul sistem normativ este structurat în aplicarea urmatoarelor idei de baza:

 

                     1.Sanatatea si securitatea în munca reprezinta un drept fundamental al lucratorilor, constituind un ansamblu de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca. Pentru realizarea acestui drept legea cadru impune obligatii în sarcina angajatorilor si a lucratorilor si stabileste organe specializate ale administratiei publice centrale care sa urmareasca modul în care partenerii sociali aplica si respecta normele de securitate si sanatate în munca. În consecinta, activitatea de securitate si sanatate în munca nu este lasata doar la latitudinea angajatorilor ci, fiind implementata în toate domeniile vietii economico-sociale, statul asigura si controlul îndeplinirii ei.

                     2.Legatura indisolubila dintre dreptul la munca si securitatea si sanatatea în munca. Dreptul la munca este consacrat în art. 41 din Constitutie, ca un drept fundamental al cetatenilor, aflat în interdependenta cu dreptul la protectie sociala. Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, repausul saptamanal, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.

                    3.Integrarea securitatii si sanatatii în munca în procesul de munca.  Este un principiu derivat din Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii în munca, potrivit careia obligatia si raspunderea pentru realizarea masurilor de securitate si sanatate în munca revin persoanelor cu atributii de organizare si conducere a proceselor de munca.

                    4.Caracterul preventiv al masurilor referitoare la securitatea si sanatatea în munca. Institutia juridica a securitatii si sanatatii în munca are, prin esenta sa un caracter preventiv, scopul reglementarii normative fiind preîntampinarea producerii accidentelor de munca si/sau îmbolnavirilor profesionale. Normele juridice sunt astfel elaborate încat sa apere viata, sanatatea si integritatea corporala a participantilor la procesul de munca. În acelasi timp, diferitele forme ale raspunderii juridice pentru încalcarea normelor privind securitatea si sanatatea în munca, sunt menite sa contribuie efectiv la realizarea functiei preventive a institutiei juridice privind securitatea si sanatatea în munca.

                    5.Abordarea prevenirii accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale ca problema unica.  Avand în vedere ca evenimentele constand în accidente de munca si/sau îmbolnaviri profesionale sunt identice din punct de vedere al cauzelor determinante, al spatiului de manifestare, al subiectelor care le pot suferi, al masurilor si mijloacelor de prevenire si combatere, legiuitorul le-a tratat ca pe o problema unica, elaborand un singur act normativ pentru  reglementarea acestora. Astfel, prin art. 1 alin. (1) din  Legea nr. 319/2006 se stabileste scopul reglementarii juridice si anume acela de a institui masuri privind promovarea îmbunatatirii securitatii si sanatatii în munca a lucratorilor. De altfel, eficienta întregii activitati privind securitatea si sanatatea în munca a lucratorilor se concretizeaza în reducerea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.